Prezența ierarhului în mijlocul comunității a reprezentat nu doar un moment de sărbătoare, ci și o ocazie de întărire în credință, într-o perioadă liturgică de profundă reflecție și pregătire sufletească pentru întâmpinarea Învierii Domnului.

Sfânta Liturghie, centrul comuniunii ecleziale.

Începând cu ora 10:00, în biserica parohială cu hramul „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe”, Înaltpreasfințitul Părinte Andrei a oficiat Sfânta Liturghie, înconjurat de un sobor ales de clerici. Din acesta au făcut parte arhidiaconul Claudiu Grama, consilier eparhial pe probleme de misiune și protocol, părintele protopop Marius Pintican, preotul paroh Teodor Marius Cornea, precum și alți slujitori invitați.

Slujba a fost trăită cu intensitate de numeroșii credincioși prezenți, care au umplut locașul de cult și au participat activ la rugăciune. Atmosfera de sărbătoare a fost întregită de răspunsurile liturgice oferite de corul parohial, înființat recent, dar deja bine închegat, precum și de momentele de cântare duhovnicească susținute de un grup de tinere îmbrăcate în straie tradiționale specifice Văii Bârgăului.

Cuvânt de învățătură: pocăința, cale a înnoirii sufletești.

După citirea pericopei evanghelice, ierarhul a rostit un cuvânt de învățătură profund, centrat pe importanța pocăinței, a iertării și a spovedaniei în perioada Postului Mare, pornind de la îndemnul profetic din cartea lui Ioil:

„Întoarceţi-vă la Mine din toată inima voastră, cu postiri, cu plâns şi cu tânguire… căci El este milostiv şi îndurat”.

Înaltpreasfinția Sa a subliniat că postul autentic nu se reduce la abținerea de la anumite alimente, ci presupune o transformare interioară profundă, o curățire a inimii și o apropiere reală de Dumnezeu.

„Ne găsim în Postul Mare și, pe lângă alte virtuți pe care ar trebui să le punem în practică, postim de bucate, dar ar trebui să postim și de răutate, să citim Sfânta Scriptură, să ne iertăm unii pe alții și să punem în practică această lucrare minunată – pocăința”, a spus Înaltpreasfinția Sa.

Sensul profund al pocăinței: de la părere de rău la schimbarea vieții.

În continuare, ierarhul a oferit o explicație detaliată a conceptului de pocăință, evidențiind diferențele dintre sensul comun al termenului și înțelesul său teologic autentic.

Pornind de la termenul slavon „pokajanije”, care desemnează părerea de rău pentru păcate, și de la termenul grecesc „metanoia”, ierarhul a explicat că adevărata pocăință înseamnă o schimbare radicală a vieții: a modului de a gândi, de a vorbi și de a acționa.

În acest sens, a evocat și definiția oferită de Sfântul Ioan Damaschin, potrivit căreia „pocăința este întoarcerea, cu lacrimi și cu părere de rău, de la păcat la virtute și de la diavol la Dumnezeu”.

Ierarhul a subliniat că o pocăință autentică se împlinește prin spovedanie sinceră și prin participarea la Sfânta Împărtășanie, acestea fiind mijloacele prin care credinciosul își reînnoiește viața duhovnicească.

„Cuvântul pocăință vine de la cuvântul slavon pokajanije și înseamnă părere de rău. Părere de rău pentru păcatele și răutățile pe care le-am făcut. Grecii folosesc însă un cuvânt mai cuprinzător – metanoia – care înseamnă schimbarea felului de a trăi, de a gândi, de a vorbi și de a acționa. Acesta este înțelesul deplin al pocăinței. Sfântul Ioan Damaschin ne lasă și o definiție foarte potrivită: «pocăința este întoarcerea, cu lacrimi și cu părere de rău, de la păcat la virtute și de la diavol la Dumnezeu». Iar o bună pocăință se încheie întotdeauna cu o bună spovedanie și cu împărtășanie”, a arătat ierarhul.

Modele de pocăință și urcuș duhovnicesc.

Pentru a face mai accesibil mesajul său, Înaltpreasfințitul Părinte Andrei a oferit exemple concrete de pocăință din Sfânta Scriptură și din tradiția Bisericii: pilda fiului risipitor, viața Sfânta Maria Egipteanca și scrierile filocalice.

Un loc central în cuvântul său l-au ocupat învățăturile Sfântului Ioan Scărarul, pomenit în această duminică. Prin lucrarea sa, „Scara Raiului”, acesta descrie urcușul duhovnicesc ca pe un parcurs gradual, în care credinciosul înaintează prin post, rugăciune, smerenie și pocăință.

Recunoștință, distincții și bucuria comunității.

La finalul Sfintei Liturghii, părintele paroh Teodor Marius Cornea a adresat un cuvânt de mulțumire ierarhului pentru prezența și binecuvântarea oferită, exprimând recunoștința întregii comunități.

În semn de apreciere, acesta i-a oferit Înaltpreasfinției Sale un tablou pictat pe lemn de nuc, reprezentând o scenă din viața tradițională a Văii Bârgăului, simbol al identității și al rădăcinilor comunității.

Cu acest prilej, ierarhul a acordat mai multe distincții:

• preotul paroh Teodor Marius Cornea a fost hirotesit sachelar, primind dreptul de a purta brâu albastru;
• primarul comunei, Vasile Laba, a primit Gramata Mitropolitană;
• George Rânziș, consilier parohial și binefăcător, a fost distins cu Ordinul „Sfântul Ierarh Pahomie de la Gledin”;
• alți binefăcători au primit diplome de aleasă cinstire;
• copiii și tinerii au fost răsplătiți cu cărți duhovnicești.

O comunitate tânără, cu rădăcini solide.

Parohia Ortodoxă Bistrița Bârgăului III este o comunitate relativ recent înființată, luând naștere la 1 ianuarie 2024, prin desprinderea din Parohia Bistrița Bârgăului I, ca răspuns la nevoia de intensificare a activității pastoral-misionare în zona Pustă.

Biserica parohială, construită între anii 1993–1998 și sfințită în 1998 de Arhiepiscopul Irineu, rămâne centrul spiritual al comunității, fiind locul în care credința se transmite și se trăiește zi de zi.

Din anul 2024, parohia este păstorită de preotul Teodor Marius Cornea, care, alături de credincioși, contribuie activ la dezvoltarea vieții liturgice și comunitare.

Un îndemn pentru fiecare credincios.

În încheiere, Înaltpreasfințitul Părinte Andrei i-a îndemnat pe toți cei prezenți să trăiască perioada Postului Mare cu responsabilitate și sinceritate, pentru a întâmpina sărbătoarea Sfintelor Paști cu inimă curată și bucurie deplină.

„M-am îndemnat pe mine și pe dumneavoastră să ne pocăim așa cum se cuvine și să ne spovedim bine, pentru a întâmpina Sfintele Paști cu multă bucurie și ușurință sufletească”, a conchis ierarhul

Astfel, ziua de 22 martie 2026 rămâne pentru credincioșii din Bistrița Bârgăului un moment de referință, în care harul, comuniunea și învățătura s-au împletit într-o experiență duhovnicească profundă, menită să întărească credința și să lumineze drumul spre Înviere.