„Amândoi avem un nume,

Amândoi o soartă-n lume.

Eu ți-s frate, tu mi-ești frate,

În noi doi un suflet bate!”

Versurile de mai sus nu sunt doar o parte din poezia „Hora Unirii”, scrisă de Vasile Alecsandri, ci și un rezumat al condiției românilor de acum două secole. O singură națiune, divizată în mai multe țări, dar reunită pentru prima dată în 1859.

Gândiți-vă la acele vremuri! O generație de oameni cu viziune, generația pașoptistă, a ridicat steagul unității naționale într-un context extrem de dificil. Moldova și Muntenia erau încorsetate de interesele marilor puteri, care nu doreau o Românie unită, ci o națiune slabă, divizată, ușor de controlat.

Însă dorința de unire era mai puternică decât obstacolele. Cei care visau la România s-au opus presiunilor externe, au trecut peste rivalitățile interne și au pus interesele comune mai presus de interesele personale. Astfel, în 24 ianuarie 1859, prin alegerea colonelului Alexandru Ioan Cuza, un nou capitol s-a scris în istoria acestui popor.

Unirea a fost mai mult decât un act politic. A fost o declarație de identitate, o proclamare a solidarității și a dorinței de a construi împreună un viitor mai bun. În acea zi, moldovenii și muntenii și-au dat mâinile în Hora Unirii, nu doar ca simbol al unității, ci și al speranței și al curajului de a depăși orice obstacol.

Câmpia Turzii de astăzi este un exemplu viu al valorilor unității și diversității. În administrația locală, punem în practică principiile care i-au inspirat pe precursorii noștri: solidaritatea, colaborarea și respectul reciproc. Cu toate că ne confruntăm cu provocări birocratice, politice și economice, continuăm să lucrăm pentru un municipiu dezvoltat și de perspectivă.

Unitatea nu este doar o valoare a trecutului, ci și un far care ne ghidează în prezent. Este lecția pe care trebuie să o transmitem copiilor noștri: că, prin solidaritate, putem depăși orice încercare și putem construi o comunitate puternică.

România este primul dar pe care l-am primit la naștere. Este moștenirea pe care ne-au lăsat-o înaintașii noștri și responsabilitatea fiecăruia de a o proteja și a o îmbunătăți. Fie că suntem români, maghiari, romi, ortodocși, catolici, bărbați sau femei, suntem toți parte din această țară minunată. Să o respectăm și să o cinstim așa cum merită!

Haideți să ne amintim de ei, de strămoșii noștri. Ce ar spune despre noi, cei de astăzi? Ce ar gândi văzând eforturile noastre de a clădi o comunitate unită? Ei au făcut posibilă România. Noi avem datoria să continuăm munca lor, să visăm mai departe și să transformăm visele în realitate.

La mulți ani, frați moldoveni! La mulți ani, frați munteni! La mulți ani, tuturor celor care iubesc această țară! La mulți ani, România!