În cuvântul de învățătură, ierarhul a evidențiat actualitatea profundă a pericopei evanghelice, arătând că figura lui Zaheu rămâne un simbol grăitor al omului contemporan: aparent împlinit material și social, dar frământat lăuntric de lipsa sensului și a împlinirii sufletești.

Preasfinția Sa a subliniat că, deși Zaheu ocupa o poziție privilegiată în societatea vremii – fiind mai-marele vameșilor și având o stare materială însemnată –, nimic din toate acestea nu i-a putut umple golul interior.

„Zaheu avea tot ce-i trebuia pe plan material, dar sufletul lui tânjea după ceva mai adânc, după ceva care să-l împlinească cu adevărat. De aceea, dorința de a-L vedea pe Hristos a fost mai puternică decât rangul său și decât teama de judecata oamenilor”, a arătat ierarhul.

Un alt punct central al tâlcuirii a fost legat de curajul ieșirii din convențiile sociale, ca premisă a întâlnirii reale cu Hristos.

Urcarea lui Zaheu în sicomor a fost prezentată nu ca un gest copilăresc, ci ca o ruptură interioară de tiparele care îl țineau captiv în propria imagine publică.

„Zaheu s-a smuls din legăturile uzanțelor sociale și a avut curajul să facă ceea ce îi spunea sufletul, chiar dacă acest lucru părea nepotrivit cu statutul său. Aceasta este adevărata libertate: să nu mai trăim sub constrângerea fricii de a fi judecați de ceilalți”, a spus Preasfințitul Părinte Samuel.

Aplicând mesajul Evangheliei la realitățile prezentului, ierarhul a vorbit despre o formă de mărturisire specifică lumii de astăzi, pe care a numit-o „martiriul ridicolului”, curajul de a-ți asuma credința într-un context adesea ostil, indiferent sau ironic față de valorile creștine.

„Astăzi nu mai suntem chemați, de cele mai multe ori, la martiriul sângelui, ci la martiriul ridicolului: să avem curajul de a-L mărturisi pe Dumnezeu chiar și atunci când ceilalți nu înțeleg, ironizează sau resping”, a subliniat ierarhul, îndemnând credincioșii la o trăire autentică și asumată a credinței.

În continuarea cuvântului său, Preasfinția Sa a amintit și pomenirea Sfântului Ierarh Grigorie Teologul, evidențiindu-l drept model de mărturisitor al dreptei credințe, de finețe teologică și de smerenie profundă, într-o epocă marcată de mari frământări doctrinare și tensiuni ecleziale.

„Sfântul Grigorie Teologul ne arată că adevărata teologie nu izvorăște doar din inteligența omului, ci din experiența lucrării Duhului Sfânt, iar adevărata mărire este capacitatea de a te retrage atunci când pacea Bisericii o cere”, a arătat ierarhul.

Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie a fost oficiată în biserica mănăstirii, care poartă hramurile „Sfântul Ierarh Vasile cel Mare” și „Nașterea Sfântului Proroc Ioan Botezătorul”, Preasfințitul Părinte Samuel fiind înconjurat de un sobor de clerici, în frunte cu protosinghelul Dan Popovici, duhovnicul așezământului monahal.

Răspunsurile liturgice au fost oferite de un grup de tineri teologi, dirijat de Luca Badale, care a contribuit la atmosfera de rugăciune și solemnitate a slujbei.

La finalul Sfintei Liturghii, a fost săvârșită slujba Parastasului pentru vrednicul de pomenire protosinghel Zosima Bârsan, fost duhovnic al mănăstirii, la împlinirea a doi ani de la trecerea sa la Domnul.

Duhovnicul mănăstirii a adresat un cuvânt de mulțumire ierarhului pentru prezență, slujire și cuvântul de învățătură, iar în semn de recunoștință, Preasfinția Sa a primit o icoană cu Maica Domnului și un aranjament floral.

Numeroși credincioși din zonă și din împrejurimi au participat la slujbă, trăind momente de profundă rugăciune, comuniune și întărire duhovnicească, într-o zi care a adus lumină, liniște și îndemn la libertatea autentică a vieții în Hristos.

]]>