Lăcașul de cult, edificat între anii 1931–1932 și restaurat pe parcursul ultimilor cinci ani, atât la interior, cât și la exterior, a fost pregătit pentru această ceremonie de înaltă încărcătură spirituală, devenind un simbol viu al comunității ortodoxe locale.

Slujba de resfințire și Sfânta Liturghie.

Evenimentul a început la ora 8:30 cu ritualul de resfințire, prin stropire cu apă sfântă și ungere cu Sfântul și Marele Mir. În piciorul Sfintei Mese au fost așezate părticele din moaștele Sfântului Mucenic Aviv Diaconul, conferind bisericii o valoare duhovnicească suplimentară.

În continuarea slujbei, Înaltpreasfinția Sa a oficiat Sfânta Liturghie, înconjurat de un sobor de clerici: preotul Cornel Coprean, consilier cultural al Arhiepiscopiei Clujului; arhidiaconul Claudiu Grama, consilier eparhial pe probleme de misiune și protocol; protopopul de Huedin, preotul Dan Ionuț Lupuțan; protosinghelul Fanurie Borza, starețul Mănăstirii Muntele Rece; preotul paroh Ștefăniță Elefteriu, alături de alți preoți invitați.

Discursul Mitropolitului, intitulat „Eternitate fericită”, a avut ca punct de plecare pericopa evanghelică: „Și vor merge aceștia la osândă veșnică, iar drepții la viață veșnică” (Matei 25, 46). Ierarhul a subliniat importanța milei creștine și a faptelor de binefacere, explicând că acestea vor fi răsplătite în Ziua Judecății:

„Domnul Hristos spune: «Când va veni Fiul Omului întru slava Sa și toți sfinții îngeri cu El, atunci va ședea pe tronul slavei Sale. Și se vor aduna înaintea Lui toate neamurile, și-i va despărți pe unii de alții, precum desparte păstorul oile de capre. Și va pune oile de-a dreapta Lui, iar caprele de-a stânga. Atunci va zice Împăratul celor de-a dreapta Lui: „Veniți, binecuvântații Tatălui Meu, moșteniți împărăția cea pregătită vouă de la întemeierea lumii. Căci flămând am fost și Mi-ați dat să mănânc; însetat am fost și Mi-ați dat să beau; străin am fost și M-ați primit; gol am fost și M-ați îmbrăcat; bolnav am fost și M-ați cercetat; în temniță am fost și ați venit la Mine”»…. (Matei 25, 31-36).”

Înaltpreasfinția Sa a adăugat:

„Așa cum am auzit din Sfânta Evanghelie, credem și mărturisim că va fi o eternitate fericită, o viață veșnică. Domnul Hristos le-a spus celor care Îl ascultau că va reveni. Nu știm când, dar cu siguranță va reveni. Pe noi ne încredințează astăzi Hristos că, dacă vom trăi creștinește și dacă ne vom îndrepta faptele după cele ce ne învață în Evanghelie, vom avea parte de o eternitate fericită. Domnul Iisus Hristos subliniază în Evanghelia de astăzi faptele milei creștine: a-i da mâncare celui flămând, a-i da apă celui însetat, a-l îmbrăca pe cel gol, a-l cerceta pe cel bolnav, a-l cerceta pe cel închis și așa mai departe. (…) Frățiile voastre, împreună cu părintele paroh Ștefăniță Elefteriu, aveți dragoste față de Biserică și ați făcut lucruri frumoase, ați jertfit din ceea ce Dumnezeu v-a dat. Prin urmare, noi credem că, atunci când Domnul Hristos va reveni, vă va răsplăti după faptele dumneavoastră. Mai mult, până atunci, Îl rugăm pe Tatăl Cel Ceresc ca rugăciunile pe care le faceți în această biserică să vi le împlinească”, a subliniat ierarhul.

La momentul rânduit al slujbei, ierarhul a hirotonit întru preot pe diaconul Alin Vasile Nuț, pe seama Parohiei Mănășturu Românesc cu filia Văleni, Protopopiatul Huedin, marcând un nou pas în consolidarea slujirii ortodoxe în zonă.

Muzică și implicarea comunității.

Răspunsurile liturgice au fost asigurate de grupul vocal „Theotokos” al Parohiei Gheorghieni, iar slujba a fost acompaniată de cântări religioase și pricesne tradiționale, care au întărit dimensiunea comunitară a evenimentului.

Preotul paroh Ștefăniță Elefteriu a mulțumit Mitropolitului Andrei, autorităților locale și tuturor credincioșilor implicați în reabilitarea bisericii, oferindu-i în semn de apreciere o icoană cu Sfântul Ierarh Nicolae. În semn de recunoștință pentru activitatea administrativă și pastoral-misionară, preotului paroh i s-a acordat Ordinul „Sfântul Ierarh Pahomie de la Gledin”, iar alte distincții au fost oferite primarului comunei Gilău, Gelu Vasile Topan, și altor membri ai comunității. Copiii și tinerii au primit cărți duhovnicești, consolidând legătura dintre educația religioasă și viața comunității.

Binecuvântarea centrului administrativ.

Înaltpreasfinția Sa a binecuvântat și noul Centru administrativ al parohiei, situat în apropierea bisericii. Acesta cuprinde sală de ședințe cu bibliotecă, magazie, grup sanitar, spațiu tehnic și lemnărie, complet utilate pentru desfășurarea activităților administrative și pastorale. Centrul oferă comunității infrastructura necesară pentru o organizare eficientă și susținerea vieții religioase și culturale locale.

Istoricul bisericii și restaurările succesive.

Biserica de zid, edificată între 1931–1932 după planurile arhitectului Maurițiu Fechete, are formă de cruce, lungimea de 24 m, lățimea de 8 m și un turn de 28 m pe latura de apus, cu icoana hramului realizată în mozaic deasupra ușilor. După punerea pietrei de temelie la 1 noiembrie 1931, biserica a fost sfințită solemn la 27 decembrie 1948 de Episcopul Nicolae Colan.

Între 2009–2010, echipa părintelui pictor Damian Tuluc a realizat o repictare integrală a frescelor, iar iconostasul a fost înlocuit cu unul sculptat în lemn de tei de către meșterul Nicolae Câmpeanu. Lăcașul a fost dotat cu sistem de sonorizare și încălzire, iar în 2011 biserica a fost resfințită de Mitropolitul Andrei.

Între 2020–2025, sub coordonarea parohului Elefteriu Ștefăniță, biserica a fost complet modernizată: Sfânta Masă a fost realizată din piatră de calcar, tavanul pictat cu scena „Acoperământul Maicii Domnului”, curtea pietruită și amenajată, pridvor extins, două troițe din piatră, și ridicarea centrului administrativ.

Patrimoniu și biserica veche de lemn.

Pe lângă biserica de zid, parohia păstrează și biserica veche de lemn „Pogorârea Sfântului Duh”, monument istoric din 1723. Aceasta a fost restaurată între 1971–1974 și 2010–2011, și funcționează astăzi ca muzeu. În proximitate se află o casă tradițională țărănească, binecuvântată de Mitropolitul Andrei în 2019, în contextul Anului Omagial al Satului Românesc.

]]>