Dum­nezeu era cu el, pentru că din cea mai fragedă vârstă avea mare dragoste faţă de El, dar şi faţă de Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, purtătorul de biruinţă, fiind înclinat spre rugăciune şi multă nevoinţă.

La vârsta de 14 ani, cu învoirea mamei sale, s-a retras într-o peşteră de munte, lângă o biserică a Sfântului Gheor­ghe, unde a vieţuit mai mulţi ani în post şi rugăciune, încât se mirau toţi de acest copil minunat. La vârsta de 18 ani, Episcopul cetăţii Anastasiopolei, Teodosie, l-a sfinţit preot pe Sfântul Teodor, pentru viaţa sa curată şi neprihănită. După aceasta, sfântul a mers la Ierusalim pentru a se închina la Sfintele Locuri, iar când s-a întors în patria sa a întemeiat o mănăstire pe care a închinat-o Sfântului Mare Mucenic ­Gheorghe.

A păstorit 10 ani ca arhiereu în Eparhia Anastasiopolei, cu multă vrednicie. Dorind însă necontenit liniştea monahală, s-a retras din scaunul de episcop şi s-a statornicit iarăşi în sihăstria lui iubită de la Sicheot. La chemarea împăratului Mauriciu (582-602), Sfântul Teodor l-a tămăduit de lepră pe fiul aceluia.

S-a mutat în pace la Domnul la 22 aprilie 613.

Troparul, glas 2:

„Cunoscut fiind din scutece sfinţit şi arătându-te plin de haruri, ai luminat lumea cu minunile şi mulţimile demonilor ai alungat, lucrătorule de sfinţenie, Părinte Ierarhe Teodor. Pentru aceasta roagă-te Domnului pentru noi”.

Cu ale lui sfinte rugăciuni, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi. Amin.

Prăznuirea lui în Biserica Ortodoxă se face la data de 22 aprilie.