I-a plăcut să fie iubită, iar bărbatul pe care l-a iubit a murit, mult prea devreme, de cancer: Marina Voica, un spirit mereu tânăr, dar nu ocolit de probleme

Marina Voica este una dintre cele mai iubite cântărețe de la noi din țară, din toate timpurile, chiar și acum, în zilele noastre.

De-a lungul timpului, artista din fosta URSS și-a construit o carieră în România, atrăgând atenția prin dezinvoltura și spiritul său tânăr, manifestat chiar și la vârsta la care alte femei ar prefera să se dedice altor activități.

La un moment dat, Marina Voica a tradus în română și cântat una dintre cele mai iubite melodii aparținând formației britanice Pulp (remake pe care îl poți asculta în cadrul acestui articol), povestind că ar fi făcut, de asemenea, parte din fan-clubul trupei, de unde și ideea preluării celebrului hit.

Marina Voica (Marina Alexandrovna Nicolskaia) s-a născut în data de 3 septembrie 1936 în Ivanovo, URSS și este, în momentul de față, una dintre cele mai iubite soliste de muzică ușoară de la noi din țară.

Despre ea, se poate spune că face parte din generația de aur a muzicii ușoare românești, fiind, în egală măsură, o prezență incontestabilă și extrem de carismatică în spectacolele de divertisment din țară, din ultimele decenii.

În linii mari, Marina Voica poate fi asociată cu cele circa 850 de melodii înregistrate și lansate pe o serie de 27 discuri, 3 casete, 6 CD-uri și la radio, tv, cântate în turnee în țară și în străinătate, cu nenumărate apariții tv, programe de divertisment și varietăți, revelioane, călătorii muzicale, cu premii la concursuri naționale și internaționale, un lung șir de premii de excelență din partea mai multor posturi de televiziune, radiouri, case de discuri și a unor importante reviste și publicații din România și din străinătate, dar și cu nouă stagiunii jucate la Teatru de Revistă Constantin Tănase.

A iubit și i-a plăcut să fie iubită. Acest amănunt avea să fie mărturisit chiar de ea, în cadrul unui interviu, la un moment da.

„N-am dat prea multă atenție și afecțiune celor doi soți, care m-au iubit mai mult decât viață. Au tânjit după dragostea mea și eu nu le-am oferit destulă. M-am jucat, am fost nepăsătoare. Singură mea scuză a fost că mi-a plăcut să fiu iubită. De fapt nu e o scuză, e o explicație… Nu mai pot repara nimic. Este îngrozitor să trăiești cu asemenea regrete, recunoștea Marina Voica, în interviu.

S-a căsătorit, într-o primă instanță cu Marcel Voica, însă acesta avea să fie numai cel dintâi care îi marca existența.

„Aveam 19 ani și eram fată mare. Marcel Voica intrase în viață mea și toată lumea știa că suntem împreună. Dar trebuia să plece pentru că terminase facultatea. Eram total dezorientată, aveam nevoie de el. Așa că am hotărât să mă mărit. Dar dacă n-ar fi murit mama, nu făceam pasul asta și n-ajungeam în România.

Cine știe cum ar fi fost viață mea. Tata l-a rugat pe Marcel să mă mai lase în Rusia, până-mi iau diploma. Marcel a fost de acord. Am apucat să trăim ca soț și soție doar un an. După care Marcel a plecat în România”, spunea, de asemenea, artista.

Pe Voica avea să-l părăsească pentru Viorel Teodorescu. „Într-o zi, m-a sunat un doctor, Viorel Teodorescu. Mă văzuse la televizor și se îndrăgostise de mine. Ne-am întâlnit o dată, de două ori. Până la urmă, m-am îndrăgostit și eu de el. Târziu am aflat că nici măcar nu era doctor, era doar student. Pe mine însă deja nu mă mai interesa. Îl iubeam și era destul. Am divorțat de Voica, după șase ani de căsătorie”.

Relația cu Teodorescu nu a fost una lipsită de probleme. „Am trăit doi ani în concubinaj, la soacră-mea în casă… La mama lui Viorel. Cei de la Ambasada Sovietică îmi ziceau: Cum, ai divorțat? Și de ce mai stai în România? Du-te înapoi!. Veneam acasă plângând de la ambasadă. Mă amenințau că mă trimit, în 24 de ore, în Rusia. Am obținut cetățenia română abia după doi ani, când m-am căsătorit. Eu aveam 26 de ani, iar Viorel, 23”.

Din nefericire, Viorel Teodorescu avea să moară prematur, îmbolnăvindu-se de cancer. Cei doi au avut parte de 17 ani de căsătorie, înainte ca tragicul eveniment să aibă loc.