Motanul orb – un editorial de Viorel Negru

Anul trecut, pe 31 decembrie, chiar după ce am umplut sifoanele în speranța unui șpriț, m-am împiedicat de un motan. Miau, acel miau ca pisica, că doar și acum am tatuaje în palme făcute cu linia de 30 dacă luam sub 9 la română, m-a trezit din reveria vinului îmbogățit cu apă minerală.

Ce faci pisu, tra la la, scuze. Miau. Măh, ce vrei tu, ți-e foame, stai să-ți cumpăr ceva. N-avem pliculețe, doar bobițe vărsate, dați-mi de 5 lei. Vedeți că este orb, să i le puneți la nas. Ce-ai pățit, poftă bună.

Cei 200 metri până acasă i-am străbătut cu imaginea motanului nevăzător. De supărare, am băut un șpriț nu înainte de „adu mamă niște lemne”, „Viorel hai să împărțim sarcinile că de-aia ne-am luat” etc. Două ore magice, cum s-ar spune. Mi-am adus aminte că anume cineva a spus: pisicile sunt ornamente vii, tocmai când consoarta, luând act de faptul că sorbeam din nectarul zeilor, m-a atins la suflet: „dar nu punem și noi ceva ornamente pe bradul din curte, că de Crăciun te-ai fofilat”?

Ies din casă, ca orice om cu demnitatea rănită și mă împiedic. Miau. Of, cum ai ajuns, măh, aici? Esti nevăzator, n-ai nici băț, dar stai că ai miros. Îți dau conservă din porția celorlalte, sper să nu ți-o mănânce tot ele.

Pisicile respectă vărsta. Orbul a nimerit mâncarea, nu Brăila, iar celelalte neamuri au asistat cum lua masa!

I-am pus așternut. Miau. Miau, miau, asta înseamnă mulțumesc? Dacă ai putea vedea tu ce frumos e afară. Soare în ajun de An Nou. Dacă ai putea vedea tu că nimic nu s-a schimbat în localitatea asta? Dar tu simți, depistezi mirosuri, le diferențiezi. Apropo, știi că, de fapt, nu s-au schimbat multe în țara asta? N-avem. Ce-ți pasă, acum stai ca boierul cu burta plină și dormi. Parcă, parcă ai fi politician. Te-ai trezit, miau, scuze amărâtule.

Cum să nu vezi tu realizările, aaaa, le simți, că ești plin de noroi. Apropo, cu năsucul tău depistezi și neputința, infamia, minciuna, omul rău? Dacă ai putea să povestești despre natura umană…

Știi că există Duminica Orbului? Am trăit-o, de unde să ai habar ce alegeri am făcut noi, ce speranțe aveam și cum s-au năruit atunci. Așa au rămas. Ultima oară, ne-am bucurat ca proștii, am zis că gata, i-am învins, în sfârșit. Te-ai trezit, of, așa ne-am trezit și noi, indiferent că era vorba de București, Bistrița, Chiojdeni-Vrancea etc.

Hai dormi. Gata. Aici e țara ta, casa ta. Vei fi bine îngrijit. Știu că n-ai să pleci cum pleacă oamenii în depărtări după un trai mai bun. Poate și tu ai plecat de undeva, poate te-ai simțit părăsit și uite, ți-e bine.

Hemingway spunea că fiinţele umane, pentru un motiv sau altul, îşi pot ascunde sentimentele, spre deosebire de o pisică. Tu știi mai bine.

Bine că nu vezi. Ce bine ar arăta niște ornamente cu politicieni în brad, nu? Nu-i așa că simți bucuria aproape?

Stai liniștit. Uite ceva cărniță. Din procesul tehnologic de preparare a unei ciorbe. Am furat-o și nimeni nu mi-a făcut observație. Știau că-i pentru tine.

Dormi orbule. Păcat că nu mă vezi. Am îmbătrânit sperând. Ca multe alte milioane de oameni. Dar tu simți.

Măcar tu…

P.S. Între timp mama și motanul au plecat spre stele. Prea multă suferință printre oameni…