Nu suntem în Schengen. Acum 7 ani a început totul.-un editorial de Viorel Negru

9 decembrie 2015. Klaus Johannis munceste. Da, da, e viu. O vizită la un muzeu din București s-a transformat într-o baie de mulțime. Să nu credeți că a fost o baie într-o mare de mulțime, ci doar o baie într-un lighean de etnici rromi. Florari. A primit crini imperiali de la pirande, a dat mâna cu bajeții echipați cu iphone ce-l filmau și a spus…”mulțumesc”. A riscat și o întrebare: „Ce mai faceți?”. Dacă nu era președinte interogația putea fi catalogată tâmpă. Așa însă, a fost înțeleaptă. Răspunsul pirandelor a fost pe măsură: „Ce să facem, dăm și noi mâna cu matale!”. Acest dialog arată măsura lucrurilor. Adică un președinte întreabă, iar populația răspunde. Nu invers. Ca în democrație.

Prins și de nesimțiții de ziariști într-un moment de respiro, adică într-o tăcere absurdă, Johannis a mai rostit o frază, răspunzând la o întrebare banală: „Pot să vă spun că lipsa educației duce la lucruri grave”.

Wow….demn de facebook cu milioane de like-uri. Numai cine nu muncește, nu greșește, iar președintele muncește. A doua zi, s-a îmbrăcat frumos cu șosetele de duminică și l-a primit pe David Cameron, primul ministru al Regatului Unit. Tabloul cu cei doi putea fi intitulat „David și Goliat”. Englezul a spus simplu: „Glad to meet you, mister president”. Surprins fiind ca în propoziție există Glad, iar Menumorut nu, și neștiind cum se traduce în engleză sintagma „prim-ministru”, Goliat-ul nostru a spus simplu, așa cum scrie pe orice placuță plasată la intrarea într-o comună: „Welcome!”. Apoi cei doi au plecat la un ceai. Era aproape 17. Ora când englezul mai mult stă decât muncește. Concluzia: Omul venise să se odihnească la Cotroceni.

Totuși, ce diferență majoră este între David Cameron și o florăreasă? Primul ministru englez a dus flori la Colectiv. A aprins și o lumânare. Florăreasa i-a dus flori lui Johannis. N-avea lumânări la ea.
Acum înțelegeți de ce nu suntem în Schengen?