Pianista din Ploiești care a făcut carieră la New York, drama artistei Lory Wallfisch. Protejată de George Enescu, “îngropată” de Guvernul interbelic

Lory Wallfisch a fost o pianistă româncă, din Ploiești, care a făcut carieră la New York. Ea s-a născut în 1922, în Ploiești și a încetat din viață în 2011, la vârsta de 89 de ani, în Statele Unite ale Americii.
Ploieșteanca Lory Wallfisch s-a născut într-o familie de evrei și a avut de suferit pe seama aceasta în timpul Guvernului Antonescu. În acest context, talentată pianistă a fost primită de George Enescu în casa sa, în timpul Guvernului Antonescu, pentru a o feri de persecuţiile antisemite.
Ulterior, ea a fugit din țară și a făcut o carieră excepţională la New York, în paralel cu o muncă intensă de popularizare a muzicii binefăcătorului său, George Enescu.
Lory Wallfisch a fost ținta persecuțiilor antisemite în timpul Guvernului Antonescu
Avea un talent muzical înnăscut. Lory a început studiile în Ploiești, la liceul de fete „Despina Doamna”, dar continuă la Bucureşti, unde, în 1937, a intrat la clasa de pian a Conservatorului Regal, unde i-a avut ca profesori pe Florica Musicescu şi pe compozitorul şi dirijorul Mihail Jora, „educatorul“ a numeroşi compozitori din România.
Tot în școală, artista îl cunoaşte şi pe viitorul soţ, neamţul Ernst Wallfisch, care emigrase cu familia în România, în 1926. Ernst studia vioara şi viola cu o altă celebritate a timpului, Cecilia Niţulescu-Lupu şi cu Ludovic Feldman. Ernst Wallfisch (27 mai 1920, Frankfurt – 8 mai 1979, Northampton, Massachusetts) a fost un proeminent solist de violă, artist de înregistrări și pedagog, amintit, în primul rând, împreună cu soția sa, Lory Wallfisch, ca parteneri ai Wallfisch Duo.
Născut într-o familie de muzicanți, Ernst Wallfisch a emigrat la București, în 1926. A studiat vioara cu Cecilia Nitzulescu-Lupu la Conservatorul din București. Având o atracție puternică pentru sunetul violei, și-a îndreptat atenția către instrument la vârsta de 14 ani și și-a făcut debutul foarte lăudat la violă la 18 ani. La Conservator, l-a cunoscut pe violonistul-compozitor George Enescu, care a fost una dintre cele mai mari surse de inspirație ale sale, și pe soția sa, Lory, cu care a început să cânte în timpul războiului. S-au căsătorit în noiembrie 1944.
Yehudi Menuhin, prietenul şi discipolul lui Enescu, a auzit duo-ul cântând la București în mai 1946, cu ocazia primei sale călătorii în România. Menuhin a fost profund mișcat de interpretarea lor artistică și a ajutat cuplul să emigreze în Statele Unite. Au devenit cetățeni americani în 1953 și au avut un singur copil, muzicianul Paul Wallfisch, în 1962.
Momentul de glorie al celor doi tineri soţi se suprapune însă peste un moment istoric tensionat, Al Doilea Război Mondial şi guvernarea Antonescu. Lory Wallfisch era expusă persecuţiile antisemite din cauza originilor sale evreice, astfel că sunt primiţi în casa lui George Enescu, unde cei doi intră în compania selectă a anturajului soţilor Enescu-Măruca Cantacuzino şi visează împreună la o carieră pe scenele internaţionale ale lumii.
În septembrie 1946, şi George Enescu părăseşte ţara, nemulţumit de ceea ce presimţea în legătură cu noul regim din România.
Astfel, în 1947, soţii Wallfisch ajung la New York, devenind cetăţeni americani în 1953, şi încep, împreună, o carieră excepţională în muzica de cameră, un duo apreciat şi aclamat pe scene din Statele Unite ale Americii, Canada, Europa, Africa de Nord şi Israel.
Cu toate astea, în anul 1954 se întorc în Europa, unde au concerte cu succese fulminante la festivalurile de la Edinburgh, Veneţia, Besancon, Festivalul „Yehudi Menuhin“ de la Gstaad sau Festivalul „Pablo Casals“ de la Prades.
În plus, Lory Wallfisch a ţinut conferinţe, a făcut parte din juriile unor concursuri internaţionale şi a susţinut numeroase cursuri de măiestrie în Statele Unite ale Americii, Europa, Australia şi America de Sud. A realizat înregistrări pentru posturi de radio şi de televiziune, iar discurile i-au fost editate de case de prestigiu ca Vox, Musical Heritage, Da Camera, Bazer Redords, EBS.
Yehudi Menuhin, prietenul şi discipolul lui Enescu, a auzit duo-ul cântând la București în mai 1946, cu ocazia primei sale călătorii în România. Menuhin a fost profund mișcat de interpretarea lor artistică și a ajutat cuplul să emigreze în Statele Unite. Au devenit cetățeni americani în 1953 și au avut un singur copil, muzicianul Paul Wallfisch, în 1962.
Momentul de glorie al celor doi tineri soţi se suprapune însă peste un moment istoric tensionat, Al Doilea Război Mondial şi guvernarea Antonescu. Lory Wallfisch era expusă persecuţiile antisemite din cauza originilor sale evreice, astfel că sunt primiţi în casa lui George Enescu, unde cei doi intră în compania selectă a anturajului soţilor Enescu-Măruca Cantacuzino şi visează împreună la o carieră pe scenele internaţionale ale lumii.
În septembrie 1946, şi George Enescu părăseşte ţara, nemulţumit de ceea ce presimţea în legătură cu noul regim din România.
Astfel, în 1947, soţii Wallfisch ajung la New York, devenind cetăţeni americani în 1953, şi încep, împreună, o carieră excepţională în muzica de cameră, un duo apreciat şi aclamat pe scene din Statele Unite ale Americii, Canada, Europa, Africa de Nord şi Israel.
Cu toate astea, în anul 1954 se întorc în Europa, unde au concerte cu succese fulminante la festivalurile de la Edinburgh, Veneţia, Besancon, Festivalul „Yehudi Menuhin“ de la Gstaad sau Festivalul „Pablo Casals“ de la Prades.